​

Scurt istoric al Bisericii Baptiste din Covasint

Baptiştii îşi trag numele de la practicarea botezului nou-testamentar. Cuvântul „baptist” vine de la grecescul „baptizo” care înseamnă „afundare”. În crezul şi practica bisericii baptiste, botezul se administrează în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, prin afundare în apă şi este precedat de convertirea celui ce se botează.

Copiii nou-născuţi sunt dedicaţi lui Dumnezeu prin rugăciunea de binecuvântare. În familiile şi în bisericile baptiste, copiii cresc în cunoaşterea lui Dumnezeu, prin Cuvântul Scripturii şi rugăciune.

Baptiştii mărturisesc credinţa într-un singur Dumnezeu, Creatorul şi Susţinătorul tuturor celor văzute şi nevăzute.

Baptiştii cred şi mărturisesc dumnezeirea şi umanitatea Domnului Isus Hristos, naşterea Sa din Fecioara Maria, moartea Sa ispăşitoare pe cruce pentru întreaga omenire, Învierea Sa din morţi a treia zi în trup glorificat şi înălţarea Sa în slavă la dreapta Tatălui.

Baptiştii sunt cetăţeni responsabili şi loiali care, în ascultare de Dumnezeu, participă alături de toţi ceilalţi cetăţeni la pacea şi prosperitatea ţării lor. În mod special, baptiştii se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea tuturor oamenilor. Ei mijlocesc înaintea Tatălui pentru toate autorităţile şi persoanele din instituţiile statului, ca astfel să putem trăi în demnitate şi pace.

Baptiştii cred şi militează pentru o biserică liberă într-un stat liber.

În comuna Covăsînţ, începuturile credinţei baptiste datează de prin anii 1887-1888 când, horticultorul Halga Mitru, locuitor al comunei, a plecat în căutare de lucru în localitatea Sederhat – azi Turnu. Acolo era angajat cu luna la diverse lucrări de sezon, în special altoitul pomilor şi a viţei-de-vie. În timpul liber a participat la întrunirile credincioşilor baptişti din localitate şi a primit el însuşi credinţa în Domnul Isus. Pe baza credinţei lui şi a mărturisirii a fost botezat.

Întors acasă a început să spună şi altor consăteni despre Domnul Isus şi credinţa în El. Mai întâi s-au întrunit în propria casă, apoi, nemaiavând loc, au luat o casă pe chirie, la Luca Gheorghe zis a Negrii. Deoarece grupul noilor convertiţi devenea tot mai mare, s-au hotărât să-şi facă loc de rugăciune într-o clădire proprie.

Astfel, în anul 1900, fratele Nica Sinoşan a donat grădina sa pentru a se clădi o casă de rugăciune (actuala biserică). S-au adunat materiale necesare construcţiei, astfel că în 1901 s-a început şi finalizat construirea bisericii. S-a lucrat cu multă râvnă, neprecupeţindu-se nici eforturile fizice şi nici materiale. S-au remarcat mulţi credincioşi: Pribeag Mitru, Jurculeţ Gheorghe, Cure Teodor, Dobrei Ioan, Banciu Ioan, Voştinar Gheorghe. Ba mai mult, au fost şi creştini ortodocşi care şi-au pus la dispoziţie mijloacele de transport (carele): Tudur Iacob, Tudor Vasile.

Astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, clădirea a fost inaugurată în 1901, adăpostind în acel moment un număr de 35- 40 de membri şi câţiva prieteni.

Prin anii 1913- 1914, este ales diacon Marian Traian care activează până în 1945. Cu tot progresul de care s-a bucurat în această perioadă, în timpul regimului lui Antonescu biserica a fost prigonită, baptiştii fiind urmăriţi de jandarmi, bătuţi şi închişi.

Iată o întâmplare petrecută in anul 1925 când a trecut la cele veşnice Nica Sinoşan, cel care a donat terenul unde se găseşte actuala clădire a bisericii.

Baptiştii din Covăsînţ nu aveau atunci un cimitir al lor îngropându-şi decedaţii în cimitirul ortodox. Au făcut groapa pentru Nica Sinoşan însă de data aceasta preotul Ioan Cure şi primarul de atunci cu acelaşi nume a oprit cortegiul funerar la distanţă de poarta cimitirului ortodox şi i-a îndrumat spre „morminţii cailor”. Acesta era un loc situat la ieşirea din comună spre sud-vest, la circa un kilometru de sat, unde erau îngropate animalele moarte. Bineînţeles că baptiştii n-au fost de acord aşa că au lasat mortul în faţa caselor lu’ Liba şi au plecat acasă. A venit şeful de post împreună cu jandarmii şi i-au obligat pe baptişti să facă atunci noaptea groapa în cimitirul animalelor.

Baptiştii au făcut cerere la primărie să li se dea loc potrivit pentru cimitir, nu să meargă atâta distanţă peste câmp, prin bălţi şi hârtoape. În două săptămâni, primăria le-a dat un loc potrivit pentru cimitir, loc unde este şi astăzi cimitirul bisericii baptiste.

Îndată ce au primit terenul, baptiştii l-au deshumat pe Nica Sinoşan şi l-au aşezat în noul teren. În locul primit, Nica Sinoşan este îngropat în colţul dinspre câmp, al doilea a fost diaconul Mărian Traian, iar al treilea Voştinar Gheorghe, zis Căpet. În 1925 Budiu Eftimie, Bocşa Ioan, Balta Vasile s-au desprins de baptişti şi au trecut la adventişti. În anul 1928 biserica baptistă din Covăsînţ a fost printre primele din ţară care a avut un pastor calificat, cu seminar, în persoana lui Avram Bălgrădeanu.

Pentru scurte perioade de timp au mai fost aduşi şi alţi păstori cu seminar: Morar Găvrilă, Truţa Ioan.

Începând cu anul 1933, biserica l-a avut ca păstor pe Luluşa Gheorghe care, prin căsătorie, şi-a stabilit domiciliul în comuna Covăsînţ.

În perioada 1940-1944, datorită celui de-al doilea război mondial, clădirea bisericii a fost închisă şi sigilată de autorităţi.

După terminarea războiului, biserica s-a redeschis şi si-a reînceput activitatea.

Din anul 1945 până în 1961 a fost diacon Ştef Nicuţa. Din motive de sănătate, a fost înlocuit cu Voştinar Ilie, care a activat până în 1965. Colta Avram este diacon până în 1968, apoi din nou Voştinar Ilie până în 1990. În peroada 1990-1991 – Balta Todor, apoi Voştinar Dumitru până în prezent.

Pastorii care i-au urmat lui Gheorghe Luluşa, din 1972, când a devenit pensionar:

1972-1988 –Handra Sima

1988- 1991 – Bozian Petru

1991 -2013 – Balta Todor

2008-2010 – Balta Ciprian Corneliu

2013-2015- Jurcoi Emanuel

2015....Balta Todor

Paralel cu activitatea de predicare a Cuvântului lui Dumnezeu în biserica baptistă din Covăsînţ se desfăşoară şi o bogată activitate muzicală.

Astfel din informaţiile primite de la cei mai în vârstă, ştim ca în 1912 a fost anul înfiinţării corului mixt. Primul dirijor a fost Mîţu Dimitrie, instruit de d-l Wilmoş de la Arad, care a dăruit un harmoniu bisericii, instrument existent şi astăzi în subsolul clădirii.

Al doilea dirijor a fost Mîţu Mitruţ care preia bagheta din mâna tatălui său în 1925. Avea un talent deosebit în mânuirea harmoniului şi în instruirea corului. În vremea aceea erau vreo 20 de corişti care cântau pe patru voci. Manifesta interes şi pentru instruirea mai multor tineri în ale muzicii, nu neaparat pentru dirijat. Câţiva tineri, fii ai bisericii, au învăţat notele muzicale în stil vechi. Printre ei se numărau: Voştinar Gheorghe, Voştinar Şofron, Dobrei Traian, Sîngeorgean Ilie, Pavel Mitru (Buligău), Adam Butariu. Acesta din urmă s-a dovedit a fi cel mai talentat şi de aceea a fost investit cu sarcina de a instrui şi dirija corul. În acea perioadă corul s-a mărit ajungând la 40 de persoane. Iată numele câtorva corişti de atunci: Berar Măriuţă, Tudur Zena, Butar Sida, Mâţ Sida – sopran, Tudur Cati (pocăita), Maricica Ştef – alto, Balta Traian – tenor, Berari Simion – bas.

Butar Adam a rămas până prin 1950 când s-a îmbolnăvit şi a decedat. În continuare s-a ocupat de formaţia corală Balta Traian (Gavriş) care, între timp s-a mutat la Cuvin, dar, când aveau loc evenimente mai importante la Covăsînţ, participa şi-şi aducea aportul cu prisosinţă. Între anii 1945-1946, Chişmore Ioan, zis Măderatanul, a instruit în biserica din Covăsînţ vreo 25 de tineri din toată zona Podgoriei în arta dirijatului. Tinerii erau cazaţi la baptiştii din localitate.

Numărul membrilor şi aparţinătorilor s-a mărit mult. Erau mulţi tineri, feciori în special, şi astfel s-a născut dorinţa de a se înfiinţa o formaţie de fanfară, drept pentru care s-au cumpărat instrumentele necesare.

În 1947 a fost adus de la Şiria Farcaş Traian pentru a se ocupa de iniţierea tinerilor. Paralel fratele instruia şi corul mixt. Fiind indispensabil, biserica a hotărât să-i cumpere casă pentru a-l avea permanent la dispoziţie. Aşa se face că Farcaş Traian a rămas în Covăsînţ până şi-a dat obştescul sfârşit. În timpul activităţii sale muzicale, au fost prinşi şi alţi tineri care s-au dovedit a fi talentaţi în arta muzicală: Luluşa Teofil, Luluşa Nelu, Filip Dumitru, Balta Todor, Neamţ Nicuşor, Filip Daniel, Şoimoşan Daniel. După decesul lui Farcaş Traian, la conducerea formaţiilor muzicale a venit Filip Dumitru până în anul 1997. De atunci şi până în prezent, de activitatea muzicală se ocupă Şoimoşan Daniel, nepotul lui Adam Butariu, ceea ce ne face să credem că talentul muzical s-a transmis de la bunic la nepot. Daniel Şoimoşan este şi un bun cântăreţ la orgă fapt pentru care acompaniază atât cântările comune cât şi cele ale corului. Sensibilitatea sa muzicală se transmite şi coriştilor determinându-i pe aceştia să interpreteze partiturile muzicale cu multă măiestrie artistică.

Referindu-ne la clădirea bisericii, aceasta a fost inaugurată în anul 1901. La sărbătorirea centenarului s-a organizat o mare festivitate la care a participat primarul în funcţie atunci, reprezentanţi ai altor culte din comună, precum şi toţi ce odinioară au fost membri ai bisericii. A fost o sărbătoare plină de emoţii, sărbătoare la care s-au adunat fraţi din toate colţurile ţării, chiar şi din străinătate.

În anul 1991 s-a început modernizarea lăcaşului de cult şi a anexelor aferente. S-a schimbat acoperişul, geamurile şi uşile, interiorul. S-a construit balconul bisericii, s-a modernizat grupul sanitar în conformitate cu standardele europene.

Libertatea religioasă de după 1989 a deschis multiple posibilităţi privind misiunea socială a bisericii, fapt care s-a concretizat într-o diversitate de activităţi.

Au fost înfiinţate grupe de copii care învaţă aplicarea principiilor de viaţă izvorâte din Sfânta Scriptură la realităţile cotidiene. De educarea şi instruirea lor se ocupă persoane abilitate.

Grupa de tineri cu care se desfăşoara diferite activităţi spirituale, activităţi sociale şi misionare precum şi întâlniri cu alţi tineri din ţară organizate la Biserica, la Căminul Cultural din localitate sau la Centrul de Tineret .

Caritatea, ajutorarea celor săraci este o învăţătură biblică de care un grup din biserica noastră se ocupă în mod special.

În ultimii ani Misiunea în Oltenia –Horezu, precum şi misiunea externă din Uzbekistan şi Turcia este susţinută spiritual şi financiar.

Prin activităţile muzicale desfăşurate în diferite localităţi din ţară şi străinătate (Germania, Austria, Ucraina, Ungaria) am dorit şi dorim să contribuim la dezvoltarea bunelor relaţii spirituale şi sociale.

Biserica baptistă face parte din Sfera Protestantă a creştinismului unde o preocupare majoră este transferul valorilor spirituale în spaţiul public, iar aspectele mai sus amintite subliniază acest lucru.

Covăsînţ, 

Pastor Teo Balta

Prof.Voichiţa Fluieraş

Sursele de informare la care am apelat sunt urmatoarele,

• Arhiva bisericii
• Vostinar Sofron Manuscris – Istoria bisericiibaptiste din Covasint
• Marturia verbala a unor locuitori batrini ai localitatii
• Istoria baptistilor din Romania de dr.Alexa Popovici(Oradea,Faclia 2007 )