,,Niciun efort nu e prea mare pentru a conduce un copil la Cristos”

Dorinţa învăţătorului

Unora le place să strângă bani pe cărarea vieţii,
Altora le plac trandafirii şi izolarea de frământările lumii,
Dar eu aş strânge copiii căzuţi între spinii păcatului,
Copii cu bucle aurii, pistruiaţi, cu primul dinte căzut.
Pentru că banii nu pot intra în tărâmul veşnic
şi trandafirii se vor ofili curând.
Dar copiii, o, copiii plini de bucurie, îi voi vedea din nou
Când voi intra pe porţile larg deschise ale cerurilor!
(Autor necunoscut)

Pecetea pe care părinţii o lasă asupra profilului spiritual-moral al personalităţii copilului nu se va şterge niciodată, însă un rol deosebit în formarea spirituală a acestuia îi revine şi învăţătorului.

Chiar dacă au trecut mulți ani, îmi amintesc cu mult drag de învăţătorii mei de la şcoala duminicală. Nu-mi amintesc ce haine purtau în fiecare duminică, dar îmi amintesc dragostea lor pentru Dumnezeu şi pentru noi.

Acum, îmi este destul de familiar verbul ,,a preda’’ şi practica lui, şi sunt convinsă că la baza unei educaţii creştine de mare valoare stă o inimă iubitoare, curată, dedicată lui Dumnezeu.

Nu vom putea niciodată să dăruim copiilor ceea ce noi nu avem. Nu îi vom putea influenţa atâta timp cât suntem fără pasiune şi fără entuziasm. Dacă dorim ca Dumnezeu să lucreze prin noi, trebuie, mai întâi, să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze în noi.

Ca învăţători la şcoala duminicală suntem, în primul rând, instrumente în mâna lui Dumnezeu. Aceasta implică disponibilitatea de a ne lăsa conduşi de Dumnezeu, de a fi conectaţi la sursa inepuizabilă a Învăţătorului Suprem. Astfel, vom ,,creşte’’ în har şi cunoştinţă, primind ,,înţelepciunea venită de sus’’ care aduce pace, blândeţe, sfinţenie şi bucurie.

Misiunea şi perspectivele noastre trec dincolo de clădirea bisericii şi au răsunet în eternitate. Rolul nostru este de a-i ajuta pe copii să-L cunoască, să-L iubească şi să-L slujească pe Dumnezeu.

Niciun efort nu e prea mare pentru a conduce un copil la Cristos, pentru a aprinde o mică lumină într-o societate obscură.

Un învăţător bun îşi clădeşte viaţa pe principiile biblice, se roagă şi apoi acţionează.

Un învăţător eficient  investeşte timp, resurse şi sentimente în copii.

Un învăţător responsabil aşteaptă cu răbdare, binecuvântarea şi roadele muncii. Nu culegem întotdeauna când semănăm, dar întotdeauna culegem ce semănăm.

Dumnezeu are o lucrare şi un loc pentru fiecare dintre noi în slujba Lui. El ne înzestrează. El rosteşte în dreptul fiecăruia dintre noi:,,Calificat!’’.

Învăţătorule, ajută-ne ca în acest an, să nu stăm nepăsători faţă de nevoile copiilor! Echipează-ne cu o motivaţie proaspătă, prin care să dăm gust şi culoare slujirii noastre!

Prof. Cristina Ianculescu