Articole

DUMNEZEU, SINGURA NOASTRĂ SPERANȚĂ, Păstor Ovidiu Drăgan

DUMNEZEU, SINGURA NOASTRĂ SPERANȚĂ

Un an nou poate însemna multe lucruri. Toată lumea ne spune că ne îndreptăm spre vremuri grele, iar știrile nu sunt tocmai pozitive sau aducătoare de speranță. Mereu, pretutindeni, în jurul nostru dar și între noi vești despre boală și suferință. Unde este speranța noastră? Pandemia a fost una care a izolat, a omorât, a făcut tabere, a adus multă suferință și a pus toate sistemele în disperare. Oame[1]nii și-au pierdut speranța, așteptăm val după val, unul chiar în luna aceasta de început de an.

SPERANȚA NOASTRĂ ESTE ÎN DOMNUL DUMNEZEU

În ce privește politica statului nostru, șanțurile sunt de ambele părți ale drumului. Dacă ai votat cu cine a câștigat sau cu cine a pierdut, tot aia este. Ne uităm cu groază cum pot niște oameni în situația în care ne aflăm să se poarte așa și spunem nu mai este nici o speranță. Dacă ne uităm la bisericile noastre, nădăjduim în Dom[1]nul.

SPERANȚA NOASTRĂ ESTE ÎN DOMNUL DUMNEZEU

Când oamenii vorbesc despre speranță, se referă la o dorință aprinsă, la ceva ce își doresc foarte mult să se întâmple dar nu au nici o siguranță, nici o certitudine că așa va fi. Ce este speranța la nivel omenesc, ne împăr[1]tășește rugăciunea un copil: „Bunule Dumnezeu, Tu ești puternic și poți să faci orice … fă în aşa fel ca Londra să fie capitala Danemarcei, aşa cum am scris la lucrarea de control, ieri.” Speranța pe care o găsim în Biblie este cu totul altceva: o așteptare plină de încredere a binelui din partea lui Dumnezeu. Am găsit acest moment în istoria poporului ales care mă ajută să înțeleg că Dumnezeu este singura noastră speranță: După multă vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor (Exod 2)

Ne putem pune toată speranța în Dumnezeu în anul acesta pentru că El ascultă, îi pasă de noi. Dumnezeu aude mai ales când strigă un nenorocit. Însă, orice experimentăm acum acum este temporar și nu se poate com[1]para cu ce ne așteaptă, chiar dacă circumstanțele se schimbă sau nu. Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi. Anul acesta ne punem speranța în Dumnezeu care își aduce aminte de legământul Lui, pentru că este credincios. El nu și-a adus aminte de ei pentru că au strigat mai tare sau suficient de mult. Altfel profeții lui Baal ar fi avut o șansă. Nici nu și-a adus aminte pentru că erau buni: nimeni nu este bun, toți suntem lipsiți de slava lui Dumnezeu. Nu pentru că au meritat ci pentru că El a făcut un legământ și este credincios legămintelor Lui!

SPERANȚA NOASTRĂ ESTE ÎN DOMNUL DUMNEZEU

Ne punem speranța în El pentru că Dumnezeu vede copiii Lui, veghează mereu: Dumnezeu a privit spre copiii lui Israel. (versetul 25) Dumnezeu vede totul. Când copilul tău a luat-o pe cărări străine, când a venit diagnosti[1]cul tău de cancer, când a murit cel drag sau familia ta s-a făcut țăndări … El a văzut, a fost acolo. Asta e speranța noastră! Ne punem speranța în Dumnezeu pentru că El știe, El orchestrează totul. „A luat cunoștință de ei” spune mai departe Scriptura. Povestea lor nu a început în Exod ci în Geneza. Iosif ajunge acolo în împrejurări greu de înțeles. Vândut de frați, 13 ani de muncă și jertfă și apoi închisoare. Cine ar spune că viața de credință e atractivă? Dar ajunge sus de tot. De ce? Dumnezeu avea un plan, îi scapă pe ei pentru că a făcut un legământ. Și nu e totul, pentru că vine izbăvirea. Așa că dacă te uiți cu îngrijorare la istorie și parcursul ei, fii liniștit. Domnul este în control total. Ce nu știau ei, dar Domnul știa este că urmează 10 miracole unul după altul și în timp ce toți cei din jur vor fi afectați sau vor suferi ei nu vor păți nimic; că vor ieși toți din robie, vor jefui pe egipteni și nu vor lăsa o unghie în urmă; că vor trece prin marea Roșie ca pe uscat; că vor fi conduși miraculos prin nori și foc; că vor mânca din cer și vor bea din stâncă.

De aceea SPERANȚA NOASTRĂ ESTE ÎN DOMNUL DUMNEZEU!

La mulți ani binecuvântați în noul an!

Păstor Ovidiu Drăgan