VREAU SĂ FIU TOMA!

Aface sinonimie între necredință și Toma este o nedreptate. Imputa [1] rea, e specifică defec [1] tului nostru funciar de a cataloga omul după o secvență, a suprapune câteva ceasuri peste o viață de om, e clar o exagerare. Eu, sincer, vreau să fiu Toma. Iată motivele mele.

Toma este rațional. Pare un spirit viu, un Descartes de secol unu, un kantian riguros cu aspecte [1] le atât de volatile a paranormalului. Vrea să știe, este un Petre Țuțea însetat de cunoașterea exhausti [1] vă. Atunci când Isus spune: „știți calea...”, Toma sare ca ars: „nu știm (!)”. E onest intelectual. Toma nu este creștinul de duzină ce stă la coadă să pupe un obiect bisericesc doar pentru că toată lumea face asta. Nu este un ascultător dumini [1] cal plin de emoție și atât.

Toma e ros de interogație, e bântuit de ceea nu poate vedea. Un grec empiricist, un student ce își crede profesorul din prima. Are alura unui ucenic modern, un iluminist dozat care verifică nivelul experienței. Nu vrea să creadă doar pentru că alții cred, el vrea să fie convins personal. Un existențialist? Poate. Toma nu își construiește crezul despre Dumnezeu doar pe mărturiile – neverificabile – a unor prieteni. Pus în fața misterului, ale [1] ge să se îndoiască, să fie dubitativ. Toma e creștinul din Berea care nu i-a repede o decizie după predică; nu! El merge acasă, pune cărțile pe masă, caută sensurile textului, veri [1] fică sursele. Ce dacă predică Pavel, ori Petru, Toma trebuie să știe ce spune sursa originală. Toma nu dă share pe feisbuc la orice profeție structurat naivă. Nu e impresionat de lacrimile unor experiențe, ci de forța gândului verificat, calculat, de precizia argumentării. Toma nu se lasă impresionat de predicatorul carismatic, ci de cel aplecat spre cunoașterea autentică. Toma nu este omul gloatei, al prejudecăți [1] lor repetitive, al programelor de biserică xeroxate din duminică în duminică. Toma e viu chiar în necredința lui. Știe că intențiile celorlalți ucenici sunt curate, dar el nu vrea să riște mergând pe opinia lor, el alege drumul revelației per [1] sonale, nu colective. Tratează fe [1] nomenul youtube cu prudență. Nu înghite orice carte, doar pentru că e creștină. Riscă prin prudență, nu se vrea victima grupului, a confesiunii lui, a mediului coercitiv. Ispitit de propria autonomie, poate sucomba în agnosticism sau în scepticism, dar mereu salvat în ultimul mo [1] ment. Toma e un crez, dar scris, nu în urma unui vot al episcopilor, ci în convingerea fermă a cămăruței revelatoare.

Cât despre părțile negative, nu-mi permit, la urma urmei e Sfântul Toma!

Pastor Vasi Duma