Articole

Slujitorii Evangheliei, articol de pastor Ioan Balaciu

Slujitorii Evangheliei

Romani 1.14-17

 

Prin expresiile de mare forță: eu sunt dator, am o vie dorinţă, mie nu mi-e ruşine, Pavel prezintă trei dintre cele mai importante caracteristici ale evanghelistului: povara pentru mântuirea sufletelor; pasiunea pentru propovăduirea evangheliei; încrederea în puterea lui Dumnezeu de mântuire.

 

1. Povara pentru mântuirea sufletelor

14 Eu sunt dator şi Grecilor şi Barbarilor, şi celor învăţaţi şi celor neînvăţaţi.

            Povara pentru mântuirea sufletelor unor oameni pe care, îi cunoștem sau nu, avem sau nu avem vreo legătură cu ei, nu este un lucru natural. Este un rezultat al harului divin.

            Harul divin, este revărsarea puterii mântuitoare a lui Dumnezeu, prin Isus Cristos şi prin Duhul Sfânt, asupra păcătoșilor care ascultă evanghelia. Prin evanghelie, păcătoșii sunt ajutați să înțeleagă, atât de starea lor neajutorată, cât și de oferta iubirii lui Dumnezeu.

            Odată primită în inimă, iubirea lui Dumnezeu curge, umple și se revarsă. Ea nu poate fi oprită pentru că, aceasta este natura harului. El trebuie să curgă. De la Dumnezeu la noi, de la noi la alții, iar procesul continuă.

Apostolul Pavel spune: Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi; totuşi, nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine, 1 Corinteni 15.10.

Nu există pe pământ nimic asemenea harului. Numai harul divin curge, umple și se revarsă continuu, fără să scadă în abundență, fără să intre în criză, fără să se oprească din vreo cauză, inclusiv aceea a nevredniciei oamenilor.

            Iubirea divină se revarsă asupra noastră, pentru ceea ce este Dumnezeu în Caracter, nu pentru ceea ce suntem noi. Deschiderii inimii pentru o asemenea plinătate de har, aduce în sufletul oricui îl primește, nu doar iertarea de păcate și scăparea de iad, ci și puterea de a trăi o viață sfântă, o viață de iubire, din care se naște povara pentru mântuirea sufletelor pierdute.

Harul lui Dumnezeu și iubirea Lui, nu sunt numai pentru un anumit grup etnic, sau pentru oameni de o anumită cultură, ci pentru toți oamenii, pentru că toți au nevoie de iubire.

De aceea, Pavel avea pe inimă să vestească evanghelia oamenilor din orice popor, de orice limbă, din orice stare socială, din Asia sau din Europa.

 

2. Pasiunea pentru vestirea Evangheliei

15 în ce mă priveşte pe mine, am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia.

O inimă care a primit harul, o inimă care a gustat iubirea, o inimă împovărată pentru sufletele pierdute, nu poate sta pe loc, atâta timp cât oamenii nu cunosc soluția oferită de Dumnezeu prin Cristos, datorită harului care curge.

Alți slujitori ai lui Dumnezeu, au luat asupra lor povara mântuirii noastre. Ne-au vestit evanghelia, cu dragoste, cu jertfă, cu perseverență. Sămânța semănată a adus rod, iar prin harul lui Dumnezeu, suntem mântuiți.

            Este rândul nostru acum, să ne punem la dispoziția Duhului Sfânt, să se folosească de viața, vorbele, trăirea, mărturia noastră, pentru a face ca evanghelia să fie vizibilă, perceptibilă, asimilabilă de către cei din jur. Aceasta este o mare problemă.

Evanghelia este cea mai importantă informație de pe pământ. Orice om trebuie s-o audă. Ea a fost adusă din cer, de la Dumnezeu de către Domnul Isus. Ea a fost însușită de către ucenicii Săi, care au scris-o pe paginile Sfintei Scripturi. Ea este predicată pretutindeni în lume și are efecte extraordinare în mântuire.

Evanghelia însă, este mai mult decât o informație de la Dumnezeu. Este o Întrupare! Mai întâi, ea a fost întrupată în Isus Cristos. Apoi în ucenicii Lui. Apoi în ucenicii ucenicilor lor. Mai apoi în cei care ne-au propovăduit nouă evanghelia.

            Acum a venit rândul nostru pe scena istoriei: să primim evanghelia, să întrupăm evanghelia, să propovăduim evanghelia. Întruparea evangheliei în cugetul, mintea, sentimentele, voința și trăirea noastră este esențială pentru slujba aceasta.

            Oamenii nu percep lucrurile pe care nu le văd. Nu Îl percep nici pe Dumnezeu și nici informația din partea Lui. Ei au nevoie de ceva palpabil, vizibil, real, care să fie de la Dumnezeu, dar care să se manifeste într-o viață de om.

            Oamenii ascultă cu interes evanghelia, acolo unde ei văd prezența lui Dumnezeu în viața credincioșilor, văd loialitatea pe care aceștia o au față de Cristos și de principiile Împărăției Lui, văd manifestându-se roada Duhului, văd interesul și jertfa pe care credincioșii o depun pentru mântuirea sufletelor lor.

Pasiunea pentru predicarea evangheliei se naște tocmai din dulceața întrupării evangheliei în viață. A primi evanghelia înseamnă a-L primi pe Însuși Dumnezeu. A întrupa evanghelia înseamnă a te hrăni cu Dumnezeu, a te înfrupta din resursele Împărăției, a lăsa harul și iubirea și înțelpciunea și puterea lui Dumnezeu să-ți cuprindă întreaga ființă.

            Din această stare de sățietate, de plinătate, de fericire, se naște dorința de a predica evanghelia semenilor, care sunt atât de flămânzi după Dumnezeu, atât de lipsiți de iubire, atât de derutați în înțelegere. Nu contează cât de mare este prețul ce trebuie plătit pentru aceasta.

            Apostolul Pavel și-a dorit să predice evanghelia la Roma, după ce a fost: închis la Filipi, scos afară din Tesalonic, batjocorit în Atena, făcut nebun în Corint, declarat blasfemiator în Ierusalim, împroşcat cu pietre la Listra.

            O inimă copleșită de harul divin și împovărată pentru mântuirea sufletelor; încântată de efectele evangheliei în propria viață și pasionată pentru vestirea evangheliei semenilor, nu va avea nici o problemă în a se încrede în Dumnezeu pentru efecte similare și în viața altora.


3. Încrederea în puterea lui Dumnezeu

16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

Evanghelia lui Cristos are putere. Lucrul acesta este clar dovedit în Scripturi, în istoria creștinismului, în viețile noastre. Puterea exercitată de Dumnezeu prin evanghelie, în procesul mântuirii oamenilor, este similară puterii prin care L-a înviat pe Isus din morți:

            Şi mă rog ca Dumnezeu ... să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi ... care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Cristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, Efeseni 1.17-20.

            Împotriva predicării evangheliei însă, se ridică obstacole mari. Bătalia pentru mântuirea fiecărui suflet, este dincolo de capacitatea noastră de imaginație.

            Una dintre cele mai puternice arme cu care satan îi ține pe oameni în orbire, este necredința: Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Cristos, 2 Corinteni 4.3-4.

            O altă unealtă prin care satan încearcă să îi țină pe creștini legați să nu vestească evanghelia, este rușinea. Prin puterea lui Dumnezeu, Pavel a biruit acest obstacol care stă și în calea noastră: 16 Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos.


Soluția pentru a depăși astfel de obstacole, este implicarea în proces a Domnului Isus Cristos: Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă şi faceţi ucenici, Matei 28.18-19. Duhul Sfânt este implicat de asemenea: Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, Fapte 1.8.

Bucuria noastră este să ne ținem legați tare de Dumnezeu, prin Domnul Isus, prin Duhul, prin credința în cuvântul Scripturilor. Numai de pe această poziție binecuvântată, și numai după ce am experimentat puterea evangheliei în propria viață, vom fi capabili să ne îndeplinim misiunea: şi-Mi veţi fi martori, Fapte 1.8.

Pastor Ioan Balaciu