In toiul iernii odata cu asternerea frigului si ghetii, incep sa isi faca simtita prezenta guturaiele, racelile si gripele. Impreuna cu ele a inceput sa isi faca loc un nou sindrom in preajma sarbatorii nasterii Mantuitorului - Sindromul lui Irod. Aceasta ne afecteaza mai adanc decat celelatle surate susnumite. Cand acest sindrom apare, nu tusesti, nu stranuti, nu ragusesti si nu te doare nici in gat ba chiar, nici macar in cot! Febra exista dar nu se poate masura, pentru ca microbul o fost semanat adanc nu in carne ci in insusi sufletul omului! E sindromul care "te lasa rece" la tot ce face Dumnezeu in jurul tau! El iti fura bucuria adevarata daruindu-ti in schimb senzatia ca esti bine! Acesta iti amorteste gandirea sanatoasa cu fatarnicie si superficialitate. Desi ne-am specializat in a preveni si a trata raceliletrupului se pare ca inca ramanem nepasatori si nepregatiti in fata racelii spirituale.
Nu, boala nu e noua, e chiar veche. De aceea i se si zice "sindromul lui Irod" intrucat a debutat in inima acestuia acum mai bine de doua mii de aniin iinma acestui chiar pe vremea nasterii Mantuitorului. Irod, liderul iudeu, supus imperiului roman, care a fost numit in istorie (ne)drept "Cel Pios", a fost indrumatorul magilor ajunsi la ierusalim si "ucigatorul de prunci", atunci cand a aflat ca magii l-au inselat si s-au intors pe alt drum.
Irod, a ascultat mesajul magilor din rasarit si chiar l-a inteles. L-a inteles atat de bine incet l-a tulburat. poate ca aceasta tulburare e singurul lucru bun pe care il pot invata de la Irod. Adica omul chiar a luat in serios vestea ce i se adusese. Spre deosebire de multi din noi astazi, a auzit, a crezut si a fost marcat de ceea ce a auzit. Insa cam atat bun la Irod. Ah... ar mai fi ceva! Ar mai fi si intentiile sale bune, sau mai bine zis aparent bune! El cheama preotii evrei si se documnenteaza cu privire la vechile profetii legate de venirea unui rege al iudeilor, afland ca Acesta avea sa se nasca in Betleem. El le zice magilor: "Mergeti si cercetati cu deamaruntul despre prunc " dar ciudat, nu se duce el insusi. O aparenta intentie buna insa lasata s-o implineasca altii, nu el.
Cam asta vad intamplandu-se atat de des si in zilele noastre. "Da mergeti la Biserica - voi, nu eu!"," sa fim mai buni cu oamenii - voi , nu eu!", "sa fim mai credinciosi lui Dumnezeu - voi , nu eu!" , "Sa fim mai generosi - voi, nu eu!" .... si asa usor ajungem sa stim ce e bine de facut dar sa asteptam sa faca altii.
Sindromul lui Irod nu e boala care te face sa nu stii. Ea te face sa nu faci ce stii. Sa treci indiferent sau prea usor peste voia Lui Dumnezeu, sau chiar sa urmaresti alte scopuri, mimand doar ca te intereseaza voia lui Dumnezeu. Trist.
Si cand devenim asa, trista ne va fi trairea. Altii, putini- e adevarat, se duc, fac ce trebuie, se apropie de Dumnezeu, se jertfesc, sunt generosi. Bucuria insa, e doar a acelora nu si a noastra. A noastra e doar coaja, aparenta, caci cu ea am ramas. Trist si dureros- pe dinlauntru, nu pe din afara!
Irod s-a vazut inselat de magi, dar de fapt s-a autoinselat. Pentru ca nu poti sa ramai rece la tot ce iti daruieste Dumnezeu mai bun ca la urma sa fi binecuvantat! Vei ramane aparent bucuros si cu inima sloi de gheata! Cine isi doreste asta in realitate? Cine poate suferi asa o boala?
Dragi crestini sa ne trezim si sa ne pastram mintea sanatoasa dupa cum spune Scriptura si sa ne ferim de acest sindrom al lui Irod cu o doza generoasa din vaccinul smereniei si al apropierii sincere de Dumnezeu! Sa nu ramanem doar cu auzirea, hadeti sa raspundem cu implinirea!
Sorin Ignat