Oare nu sunt eu?

Care dintre ei pot fi eu? Oricâte scuze am avea, s-ar putea să ne identificăm cu o categorie dintre cele descrise mai jos.  

În Săptămâna Mare, 12 ucenici au intrat cu Domnul în Ierusalim. Zece dintre ei tac mâlc și dispar în negura nopții fără să li se mai găsească urma. Doi dintre ei vorbesc. Amândoi spun lucruri interesante care îi vor costa! Primul spune un adevăr mare, al doilea spune câteva minciuni grosolane. Primul este Iuda. Îl recomandă pe Isus soldaților, Îl sărută ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Îl recunoaște pe Isus ca învățător, dar nu rămâne în adevărul pe care l-a cunoscut. Al doilea este Petru. El spune o minciună și încă una și încă una, de parcă toată viața ar fi spus numai minciuni... Cu atâta lejeritate se dezice de Cel care l-a învățat să spună adevărul și numai adevărul. De data aceasta alege calea minciunii. Ce este important însă e că nu rămâne în minciună. Realizează că este dus pe o pistă greșită și se pocăiește cu lacrimi amare! Este reabilitat pentru că nu dorește să trăiască despărțit de Învățătorul care este Adevărul! Primul, Iuda, realizează ce a făcut, că și-a vândut veșnicia, dar a încercat să își rezolve singur problemele. Și-a luat adio de la colegi, de la familie, de la eternitatea cu Hristos. Nu a căutat rezolvarea la Cel care pentru aceasta a venit: să rezolve problemele. Iuda a fost martor, nu de puține ori, la modul în care Domnul a găsit soluții, însă problema lui nu a fost rezolvată pentru că a refuzat aceasta! Petru recunoaște, se pocăiește, lasă încăpățânarea și își regăsește pacea în brațele Domnului Isus!

Ceilați zece ucenici se refugiază în tăcere! Nu spun nicio vorbă în timpul acesta. Tac și tăcerea lor este un răspuns: ne este frică, ne-am pierdut orientarea, ne-am pierdut Domnul și nu știm ce se petrece cu noi! În final privesc la cruce, la mormântul rece și lacrimile lor îngheață. Nici vestea învierii nu i-a încălzit! Închiși în casele lor de frică, de groază că urmează și execuția lor, nu și-au mai amintit de promisiunile încurajatoare ale Mântuitorului.

Te întreb, acum, când privești la cele trei categorii de oameni: Care dintre ele te reprezintă cel mai bine? Oare nu ești și tu unul dintre ei? Ești omul care vinzi orice doar ca să câștigi imediat, nu îți pasă, îți vinzi chiar și Domnul doar ca să-ți vezi visul împlinit? Dacă ești unul dintre ei, mai ai încă șansa reabilitării. Recunoaște și nu încerca să-ți rezolvi singur problemele, că ți le rezolvi în felul tău și poți să-ți iei adio de la cer! Dacă ești din categoria omului care minte, de teama, înseamnă că ai doar gura mare și inima mică. Dacă îți trădezi stăpânul de frică, atunci nu ești cu nimic mai bun decât primul, care își vinde stăpânul pentru un câștig rapid și ușor.

Rămâi lângă El, nu-L urma de la distanță! Nu-ți fie teamă că ai putea avea soarta liderului tău. Iubește-L până la capăt, nu-L părăsi la poartă! Du-te cu El, fii gata să plătești orice preț! Nu-ți schimba mesajul, folosind chiar jurămintele nepricepute, ci fii gata să spui adevărul, așa cum l-ai învățat de la Cel care este Adevărul! S-ar putea să fii din a treia categorie, a ucenicilor care tac, fug și se ascund. Nu fi fricos! Nu fi dintre aceia care nu au nimic de spus! Nu fi laș! Nu-L părăsi pe Cel care nu merită aceasta de la tine! Rămâi lângă cruce, lângă mormânt pentru ca să te poți bucura de înviere!

Ești și tu unul dintre ei?

Pastor Sorin Cigher

27 aprilie 2021, Sibiu