MISIUNEA RURALĂ
Dumnezeu cheamă pe oameni la mântuire şi apoi la slujire. Prin harul Lui măreţ am avut parte de salvarea Domnului încă din tinereţe. In urma convertirii mele în cadrul unei Biserici Baptiste, s-a născut în mine dorinţa de a-L sluji pe Domnul Isus.
Odată cu trecerea anilor şi cu fundamentarea mea tot mai solidă în Scripturi şi în relaţia cu Mântuitorul am început să fiu implicat în mod special în predicare. Conjunctura a fost de aşa natură încât am plecat de la oraş la ţară. Am observat rapid difernţe mari între cele două tipuri de Biserici. Am încercat cât de repede să mă acomodez în noua conjunctură, ajungând în cele din urmă un pasionat al lucrării în Bisericile mici de la ţară.
Deşi slujeam cu bucurie şi râvnă, totuşi simţeam nevoia de pregătire mai temeinică. Prin profesorii mei, care au fost şi mentorii mei, cât şi prin anumite cărţi teologice pe care le-am citit, am ajuns sa înţeleg mai mult despre grandioasa lucrare de misiune. Sunt conştient că pregătirea mea nu s-a terminat, dar cred că împreună cu cele acumulate teoretic trebuie să fie şi cele practice. Voi selecta părţi dintr-o lucrare pe care am făcut-o în legătură cu misiunea în şi prin bisericile mici din mediul rural.
DESCRIEREA BISERICILOR MICI DE LA ŢARĂ
Bisericile mici de la ţară sunt cele din sate şi comune. Clădirile caselor de rugăciune, în cadrul localităţilor, sunt aşezate pe o anumită stradă, unele mai la centru, iar altele, în funcţie de situaţii, pe străzi mai lăturalnice. Cele mai multe clădiri au fost de mai multe ori renovate şi rearanjate.
În zona Valea Mureşului, din judeţul Arad, în cele mai multe sate şi comune, credinţa creştină baptistă a pătruns jurul anului 1900, şi după aceea.
De-a lungul istoriei, numărul de credincioşi din biserici a oscilat în funcţie de diferite timpuri şi împrejurări. Au fost perioade când numărul de credincioşi s-a ridicat în jurul a 30-50-70. Au fost diferite perioade când în unele biserici s-a conturat un cor, altădată orchestră şi chiar famfară. Au fost grupuri de copii şi tineri, care se întâlneau pentru lecţii, iar duminica îşi aduceau contribuţia lor la închinare prin cântări, poezii şi psalmi.
În ultima jumătate de secol, cele mai multe biserici din mediul rural au scăzut numeric. Dacă este să se amintească doar câteva cauze care au condus la un anume declin, atunci acestea sunt în principal cele legate de plecarea tinerilor la oraş, iar mai recent, după Revoluţie, plecarea lor în alte ţări, la lucru.
Bisericile mici de la ţară pot fi împărţite în două, după numărul de membri. Biserici numite „Filială”, cu un număr mai mic decât 20 de membri şi Biserici cu un număr de peste 21 de membri. Clădirile în care se adună credincioşii la închinare sunt de obicei mai încăpătoare decât numărul de membri. Bisericile nefiliale au, de obicei un comitet, iar celelalte au doar un responsabil.
Serviciile bisericii sunt într-un număr de trei într-o săptămână, însemnând două servicii duminica, unul de dimineaţă şi unul de după masă, iar al treilea fiind într-o zi din săptămână, seara.
Serviciul de duminica dimineaţa conţine, de obicei trei părţi ale închinării, prima parte este de la ora nouă la zece, cu o oră de rugăciune. Acest serviciu de rugăciune funcţionează foarte divers. De la ora 10 la 11 este timpul de studiul biblic. Studiul biblic, este făcut după o planificare calendaristică, pentru un an întreg. Se citeşte textul, se dau câteva repere şi are loc o dezbatere, putând lua cuvântul cei prezenti.
Urmează apoi serviciul divin de predicare, de la ora 11 la 12. În acest timp sunt şi câteva cântări şi poezii, care precedă mesajul. Apoi, aproximativ jumătate de oră este timpul destinat predicii. În general sunt şi predicatori locali, alături de păstor, care de obicei este la mai multe Bisericii şi nu este la fiecare serviciu la aceiaşi Biserică. Totuşi unele Biserici mici şi foarte mici nu au astfel de predicatori, dar se obişnuieşte ca să fie programaţi alţi fraţi de la alte Biserici mai mari din zonă.
Cea mai mare prezenţă a membrilor bisericilor de la ţară, este la serviciile de dimineaţă. În mod cu totul special, la Cina Domnului, o dată pe lună, sunt prezenţi aproape toţi membrii, excepţie făcând bolnavii şi bătrânii care nu pot veni.
La serviciul de după amiază, în Bisericile mai mici, prezenţa este mai redusă. Acest serviciu de după masă are de obicei două părţi, una însemnând un timp de laudă cu poezii, cântări şi psalmi şi o altă parte cu mesajul predicat. Uneori serviciul de după masă este scurt, dar dinamic.
Serviciul de seară, din cursul săptămânii, are o prezenta mai mica, iar in unele biserici mici şi foarte mici s-a renunţat la acest serviciu.
Bădău Titus
Biserica Creştină Baptistă din Păuliş