Articole

INIMA DOMNULUI ISUS ÎN DUMINICA DE FLORII, Păstor Beniamin Fărăgău

INIMA DOMNULUI ISUS ÎN DUMINICA DE FLORII

Păstor Beniamin Fărăgău

,,A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel! Isus a găsit un măgăruş şi a încălecat pe el, după cum este scris: Nu te teme, fiica Sionului; iată că Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe.” (Ioan 12:12-15)

In acest pasaj al Bibliei găsim două tipuri de personaje. Pe de o parte sunt oamenii de rând, mulțimile venite la sărbătoare, ucenicii care Îl însoțeau pe Domnul Isus și fariseii care se uitau cu un ochi rău la tot ce se întâmpla în jurul Domnului Isus, pregătindu-I moartea. Pe de altă parte Îl avem pe Însuși Domnul Isus, întrupatul Fiu al lui Dumnezeu, care intră în cetate într-o zi ca aceasta.

Gândindu-mă la ceea ce a urmat în această săptămână, am înțeles că omul trăiește în segmente de timp. Cu alte cuvinte, ziua de ieri a trecut, ziua de mâine încă nu a venit, tot ce am în fața mea este ziua de astăzi. Astăzi mă bucur, azi plâng, azi mă apucă disperarea, și toate aceste lucruri se schimbă ca vremea pentru că noi trăim în astfel de secvențe de timp. În schimb omul Isus Cristos este Alfa și Omega. Între cele două grupuri de oameni era o diferență imensă. Unul care vede întregul plan al lui Dumnezeu, care trăiește deodată ieri, astăzi și mâine, pe de altă parte mulțimea care se mișcă în secvența de timp în care trăiește. Noi trăim clipa. Plângem și ne bucurăm. Cel care este Alfa și Omega înțelege și trăiește în planul lui Dumnezeu.

Să ne oprim lângă primul grup, lângă mine și lângă tine, noi care trăim în astfel de secvențe de timp: „A doua zi, o gloată mare, care venise la praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!”. (Ioan 12: 12,13) Acesta este un text mesianic, un psalm care se cântă la sărbători și cântau despre venirea lui Mesia, Împăratul lui Israel. Mulțimea era bucuroasă pentru că Mesia intră în cetate, Acela care înmulțește pâinile, care umblă pe ape, vindecă bolnavii și înviază morții, și care vorbește ca nimeni altul. Mulțimea era fericită: În sfârșit, așteptarea de milenii era împlinită. Intrarea Domnului în Ierusalim a fost punctul culminant al acestei așteptări.

Pentru noi, ca Biserică, privind la toată durerea din această săptămână, nu putem zice altceva decât: aici ne-a așezat Dumnezeu să trăim clipa, nimeni nu știe ce va fi în viitor. De aceea oamenii ca noi au sărbătorit Duminica Floriilor într-un loc și spațiu. Domnul Isus Cristos, Alfa și Omega, oare cum a trăit această zi de Duminică? Mulțimile erau cu ochii ațintiți asupra beneficiilor pe care le-ar fi putut aduce împlinirea așteptării mesianice, însă Domnul Isus era cu ochii pironiți spre împlinirea așteptărilor Tatălui Ceresc. Noi suntem cu ochii pe acum și aici, ba ne bucurăm, ba plângem, nu știm de unde venim, nu știm încotro ne ducem. Domnul Isus era cu ochii pironiți spre împlinirea planurilor lui Dumnezeu.

Dar oare de ce era atât de important ca Domnul Isus să vină și să împlinească toate profețiile din Vechiul Testament, una după alta? Pentru că Evanghelia Domnului Isus Cristos este extrem de radicală - când începi să crezi în ea și când începi să o propovăduiești, toată lumea se revoltă împotriva ta. Dacă nu ajungi să fii convins de adevărul Domnului, te vei lepăda de El în mijlocul prigoanei și a persecuției. Iată ce spune Domnul Isus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan 14:6) Iar apostolul Petru scrie: „În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi”. (Fapte 4:12) Du-te prin lume cu această Evanghelie și vezi ce vor zice oamenii despre tine: ești un bigot, un îngust. Dumnezeu, ca să ne convingă că Isus este Mesia, I-a ancorat viața în sute și sute de profeții mesianice. De aceea, El a încălecat pe un măgăruș, după cum este scris, și a marcat pentru ucenici Adevărul pentru care ei urmau să-și dea viața.

Ca să poată fi reprezentantul lui Israel, Domnul Isus trebuia să fie Împăratul lui Israel. El nu și-a luat singur slava de a fi Mare Preot și nici Împărat al lui Israel, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu ești Fiul meu, astăzi Te-am născut”, „Tu ești Mare Preot în veac, după rânduiala lui Melhisedec”. Pentru mulțimi, în ziua Rusaliilor a intrat în cetate Împăratul lui Israel. Şi aveau dreptate: „Eu am pus pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt, Eu am vestit hotărârea Lui, zice Domnul”. (Psalm 2:6)

Ca să poată fi reprezentantul întregii omeniri, Domnul trebuia să fie mai mult decât Împăratul lui Israel, trebuia să fie Domnul Domnilor și Împăratul împăraților: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile”. (Evrei 1:1,2). Dar cine este El? Este Domnul Domnilor, Împăratul împăraților, reprezentantul întregului pământ, Întâiul născut al lui Dumnezeu, Singurul care are dreptul să răscumpere omenirea aceasta căzută.

În istorie, după Duminica de Florii, a urmat Vinerea Mare. Mulțimile strigau: „Răstignește-L! Sângele Lui să cadă asupra noastră și asupra copiilor noștri!”. Ăștia suntem noi, închiși în secvențe scurte de timp, azi Osana, mâine la moarte cu El. De ce? Nu știm... Totuși, Domnul Isus Cristos, în ciuda îngustimii noastre, este și rămâne Domnul Domnilor și Împăratul împăraților.

Acum iată o chemare de Florii, o chemare să ne desprindem din mijlocul mulțimii care trăiește în secvența aceea îngustă de timp, și să nu transformăm Duminica de Florii în Vinerea Mare în sufletele noastre: „Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică, fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor”. (Evrei 12:28,29) Nimeni nu poate fi mântuit fără să-L declare pe Domnul Isus Domnul și Împăratul lui? Nu, ci doar în momentul în care faci acest lucru: „Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.”

Implicațiile Duminicii de Florii ar trebui să ducă la faptul ca Dumnezeu să-Şi găsească plăcere în viața noastră de ascultare, de umblare cu Cristos prin puterea Duhului Sfânt. Întotdeauna să-L venerăm, să-L cinstim, să-L urmăm pe Domnul nostru Isus Cristos. Amin