HRISTOS, PAŞTELE NOSTRU…
Azi depunem mărturie despre viaţa transformată
Prin Jertfa Domnului Hristos care-a ispăşit odată
Pentru totdeauna vină şi păcatul ce ne-apasa;
Suntem „cetăţeni cu sfinţii”, fii răscumpăraţi în Casă!
Noi, nu ne lăudăm degeaba că suntem deosebiţi
De convoiul greu al lumii şi că suntem diferiţi…
Nu „Tradiţia” contează pentru noi când sărbătorim
Ci trăirea-n adevăr; toţi în Duhul ne unim!
Când ne întâlnim cu fraţii de credinţă, ne urăm
Binecuvântări cereşti; bucuroşi ne salutăm,
Cu „Hristos a înviat!” Trăim clipa biruinţei
Pe deplin, în viaţa noastră, dând un nou avânt credinţei!
Nu ciocnim „ouăle roşii” folosind „tojásfesték”
O vopsea de ouă – anume; nici friptură de berbec!
Nu ne-ndopăm cu sarmale, mititei şi-o pască-anume
Şi-apoi susţinem sus şi tare că ne-am separat de lume!
În Ajunul Sărbătorii nu ne gratulăm făţarnici
Cu un „Paşte fericit!” În felicitări prea darnici
Să ne trimitem la… păscut! Uitând cu totul de Hristos
Dar, neuitând de pandemie şi de-un „Paşte sănătos!”
Noi, nu ţopăim zburdalnici, „ca viţeii, din grajd, scoşi”
Pe timpul lui Maleahi… Nu trăim ca mincinoşi
Într-o totală ignoranţă faţă de-acest Praznic sfânt
Şi de Sfânta Înviere din acel rece mormânt!
Nu uităm nici de Cuvânt, de trăirea-n părtăşie
De-nchinarea-n Adevăr şi în duh de bucurie!
Nu ne-nchinăm la… sarmale sau a mielului friptură;
Nu ciocnim ouăle roşii mult prea fermentând de ură!
Nu prăznuim un praznic fals cu dospirea-n vechea fire
A fermentului demonic; ipocrit, fără iubire!
Nu trăim doar după datini, făr’„azima curăţiei”
Noi nu-ndopăm cu lăcomie pântecul vremelniciei!
Nu vrem să ne „lăudăm bine” doar cu fastul sărbătorii
Inutile-n pandemie; dar să nu simţim fiorii
Duhului de cercetare ce animă un popor
Ce azi… „paşte” risipit, pe imaşul trecător,
Împreună cu viţeii cei scăpaţi din grajd, zburdalnici;
Trăind Sfânta Sărbătoare a-nvierii, ci şăgalnici!
Plămădeala nu-i dospită de fermentul modernist
Noi avem „un duh nou, statornic” neconvertit de Antichrist…
„Bucuria Învierii”, nouă ni-e familială;
Nu luăm doar fals lumina dintr-o candelă în fală!
„Bucuria învierii” o trăim deplin în suflet;
În minte, inimă şi trup şi-o manifestăm în umblet!
Nu uităm că Sărbătoarea e „Hristos – Mielul Jertfit!”
El este Paştele nostru! Nu un pântec ghiftuit!!!
Nu-i „lumina…” (fosfor alb*) ce-i luată din „Mormânt”
Şi-n contact cu oxigenul, se aprinde… (Prin Descânt:
Rugăciunea cea ocultă, mistică, ce-a fost rostită
Va aprinde iar făclia: Cel mai mult sărbătorită!
Iar Hristos, şi-azi prohodit, nu-i scos din al Său mormânt
Care cu a Sa-nviere să îi lumineze sfânt!)
Nu ciocnim ouăle roşii, galbene şi-ncondeiate;
Nu rostim „Hristos a-nviat!” sub povoara de păcate!
Nu ne trimitem la… păscut! Urmăriţi de pandemia
Ce ne-ngroapă la un loc pe toti şi ne-ascunde glia…!
Deci, noi nu… „paştem fericiţi!”, (sănătoşi şi liniştiţi);
Având lângă noi tradiţii şi în pântec, ghiftuiţi!
Nu răsună în zadar pentru noi azi, „Hristos a înviat!”
Căci n-am rămas în reci morminte, nesalvaţi de-al nost’ de păcat!
Noi trăim în veci cu Domnul, dintre cei morţi Înviat;
„Pârga celor adormiţi” ce din moarte ne-a salvat!
Îi suntem Lui rod bogat prin a crucii biruinţă;
Şi ne asemuim cu El, prin trăire şi-n credinţă!
Ionel Lazar, Deva, 02.05 2021